popândoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPÂNDÓC, -OÁCĂ, popândoci, -oace, s. m.,
adj. 1. S. m. (
Reg.) Numele a două specii de rozătoare:
a) șoarece de câmp;
b) popândău (
1). ♦ (Adverbial) Drept, în picioare.
2. S. m. (
Fam.) Epitet glumeț pentru un copil mic.
3. Adj.,
s. m. (
Fam.) (Om) mic de statură, scund. –
Et. nec. Cf. popândău.