popândău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPÂNDẮU, popândăi, s. m. 1. Specie de mamifer rozător mic de câmpie cu ochii mari, cu corpul lung până la 20 cm, cu blana de culoare galbenă-cenușie și cu coada stufoasă, dar mai scurtă decât a veveriței; popândoc (
1), popândeț (
1)
(Citellus citellus). ◊
Expr. (Adverbial)
A sta popândău = a sta drept, nemișcat în fața sau în drumul cuiva.
2. (
Pop.) Sperietoare de păsări; momâie, popândeț (
2). –
Et. nec. Cf. pop1.