pondere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÓNDERE, ponderi, s. f. (
Livr.) Greutate;
spec. greutate specifică.
Pondere atomică. ♦
Fig. Importanță, valoare (în cadrul unui ansamblu de elemente și în raport cu acestea). – Din
lat. pondus, -eris.pondere (Dicționar de neologisme, 1986)PÓNDERE s.f. 1. (
Liv.) Greutate. ♦ (
Fig.) Importanță, valoare.
2. (
Fiz.) Coeficient care afectează fiecare dintre valorile unei mărimi determinate experimental, indicând probabilitatea de obținere a valorii respective.
3. (
Statist.) Numărul unităților existente într-o grupă a unei colectivități, căruia îi corespunde o valoare a
variabilei. ♦ Frecvență. ♦ Greutate specifică; ponderitate. [Pl.
-ri. / cf. lat.
pondus].
pondere (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÓNDERE s. f. 1. greutate. ◊ (fig.) importanță, valoare. 2. (fiz.) coeficient care afectează fiecare dintre valorile unei mărimi determinate experimental, indicând probabilitatea de obținere a valorii respective. 3. (stat.) numărul unităților existente într-o grupă a unei colectivități, căruia îi corespunde o valoare a variabilei. ◊ frecvență. 4. greutate specifică. (< lat.
pondus, -eris)
pondere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)póndere s. f.,
g.-d. art. pónderii; pl. pónderi