ponderator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONDERATÓR, -OÁRE, ponderatori, -oare, adj. Care menține echilibrul între două forțe. – Din
fr. pondérateur.ponderator (Dicționar de neologisme, 1986)PONDERATÓR, -OÁRE adj. Care menține echilibrul între două forțe; care moderează. [Cf. fr.
pondérateur, lat.
ponderator].
ponderator (Marele dicționar de neologisme, 2000)PONDERATÓR, -OÁRE adj. care ponderează. (< fr.
pondérateur)
ponderator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ponderatór adj. m.,
pl. ponderatóri; f. sg. și
pl. ponderatoáre