pompier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POMPIÉR, pompieri, s. m. 1. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat pentru a stinge incendiile.
2. (
Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc.
3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [
Pr.:
-pi-er] – Din
fr. pompier.pompier (Dicționar de neologisme, 1986)POMPIÉR s.m. 1. Persoană dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor.
2. (
Franțuzism) Scriitor sau artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. [Pron.
-pi-er. / < fr.
pompier].
pompier (Marele dicționar de neologisme, 2000)POMPIÉR s. m. 1. bărbat dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. scriitor, artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. (< fr.
pompier)
pompier (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pompier, pompieri s. m. 1. celibatar.
2. văduv.
pompier (Dicționaru limbii românești, 1939)*pompiér m. (fr.
pompier). Om însărcinat cu stingerea incendiuluĭ:
pompĭeriĭ îs organizațĭ militărește. (În România, pînă la 1 April 1910 ofițeriĭ și soldațiĭ de artilerie aŭ avut această însărcinare). – Vechĭ
pojarnic și
tulumbagiŭ.pompier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pompiér (-pi-er) s. m.,
pl. pompiéripompier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pompier m. soldat care aparține unei corporațiuni speciale, însărcinată cu stingerea incendiilor.