polizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIZÁRE, polizări, s. f. Acțiunea de
a poliza și rezultatul ei; polizat
1. –
V. poliza.polizare (Dicționar de neologisme, 1986)POLIZÁRE s.f. Acțiunea de a poliza și rezultatul ei; polizaj. [<
poliza].
polizare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLIZÁRE (‹
polizor)
s. f. 1. (
TEHN.) Procedeu de prelucrare prin așchiere a suprafețelor pieselor cu ajutorul polizorului.
2. (
METAL.) Operație de laminare la rece a foilor din tablă subțire, recoaptă și decapată, pentru a fi ulterior cositorite.
polizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polizáre s. f.,
g.-d. art. polizắrii; pl. polizắri