poliza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIZÁ, polizez, vb. I.
Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unui obiect cu ajutorul polizorului. ◊
Mașină de polizat = polizor. ♦ A lamina la rece foile de tablă subțire. – Din
polizor. Cf. fr. polir.poliza (Dicționar de neologisme, 1986)POLIZÁ vb. I. tr. A șlefui, a lustrui, a face curat, lucios (cu ajutorul polizorului). [Var.
polisa vb. I. / < fr.
polir].
poliza (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)polizá, polizéz, vb. I (înv.) a guverna.
poliza (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIZÁ vb. tr. 1. a prelucra piese cu ajutorul polizorului. 2. a lamina la rece foi de tablă subțire, recoaptă și decapată, care urmează să fie cositorită. (după fr.
polir)
poliza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
polizeáză