polisemie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLISEMÍE s. f. Însușire a unor cuvinte sau unități frazeologice de a avea mai multe sensuri; calitatea de a fi polisemantic; polisemantism. – Din
fr. polysémie.polisemie (Dicționar de neologisme, 1986)POLISEMÍE s.f. 1. Calitate a unui cuvânt de a avea mai multe sensuri; polisemantism.
2. (
Estet.) Proprietate a operei de artă de a avea pentru contemplator mai multe sensuri, care se dezvăluie succesiv în funcție de contextul social-cultural, de momentul istoric în care este receptată opera etc. [Gen.
-iei. / < fr.
polysémie].
polisemie (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLISEMÍE s. f. calitate a unui cuvânt de a avea mai multe semnificații; polisemantism. (< fr.
polysémie)
polisemie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!polisemíe s. f.,
art. polisemía, g.-d. art. polisemíei; pl. polisemíi, art. polisemíile