polimerizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIMERIZÁRE, polimerizări, s. f. Acțiunea de
a polimeriza și rezultatul ei. –
V. polimeriza.polimerizare (Dicționar de neologisme, 1986)POLIMERIZÁRE s.f. Acțiunea de a polimeriza și rezultatul ei. [<
polimeriza].
polimerizare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLIMERIZÁRE (‹
polimeriza)
s. f. Reacție chimică (metodă de sinteză a polimerilor) în urma căreia substanțe cu masă moleculară mică, având caracter nesaturat (monomeri), se transformă în substanțe cu masă moleculară mai mare (polimeri), păstrând aceeași compoziție procentuală și aceeași aranjare a atomilor în moleculă. Se aplică în industrie pentru obținerea poliolefinelor, polistirenului, poliacrilaților, a majorității cauciucurilor.
polimerizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polimerizáre s. f.,
g.-d. art. polimerizắrii; pl. polimerizắri