polietilenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIETILÉNĂ s. f. Material plastic obținut prin polimerizarea etilenei, întrebuințat la fabricarea materialelor izolante și a unor obiecte de uz casnic sau industrial. [
Pr.:
-li-e-] – Din
fr. polyéthylène.polietilenă (Dicționar de neologisme, 1986)POLIETILÉNĂ s.f. Masă plastică obținută prin chimizarea produselor petroliere și a gazelor de sondă și de cracare, utilizată în industria de ambalaje și a obiectelor de uz casnic. [< fr.
polyéthylène].
polietilenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIETILÉNĂ s. f. produs macromolecular solid, alb, prin polimerizarea etilenei, la fabricarea materialelor izolante și a unor obiecte de uz casnic sau industrial. (< fr.
polyéthylène)
polietilenă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLIETILÉNĂ (‹
fr.,
germ. {i})
s. m. Produs macromolecular obținut prin polimerizarea etilenei; este un material solid, de culoare albă, cu densitate mică, cu punct de înmuiere 120-145ºC și cu bună rezistență mecanică și chimică și electroizolant. Se întrebuințează la confecționarea ambalajelor, a filmelor, a conductelor, a recipientelor, în electrotehnică etc. Se mai numește
polietenă.polietilenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polietilénă (-li-e-) s. f.,
g.-d. art. polietilénei