polietilenă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POLIETILÉNĂ (‹
fr.,
germ. {i})
s. m. Produs macromolecular obținut prin polimerizarea etilenei; este un material solid, de culoare albă, cu densitate mică, cu punct de înmuiere 120-145ºC și cu bună rezistență mecanică și chimică și electroizolant. Se întrebuințează la confecționarea ambalajelor, a filmelor, a conductelor, a recipientelor, în electrotehnică etc. Se mai numește
polietenă.