polidrupă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIDRÚPĂ, polidrupe, s. f. Tip de fruct format din mai multe drupe. –
Poli- +
drupă.polidrupă (Dicționar de neologisme, 1986)POLIDRÚPĂ s.f. Fruct compus din mai multe drupe. [<
poli- +
drupă].
polidrupă (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIDRÚPĂ s. f. fruct compus din mai multe drupe. (< fr.
polydrupe)
polidrupă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polidrúpă (-li-dru-) s. f.,
g.-d. art. polidrúpei; pl. polidrúpe