polidimit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLIDIMÍT s. n. Sulfură de nichel naturală, de culoare cenușie, cristalizată în sistemul cubic. – Din
fr. polydymite, germ. Polydymit.polidimit (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLIDIMÍT s. n. sulfură naturală de nichel. (< fr.
polydymite)
polidimit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polidimít s. n.