policlorură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLICLORÚRĂ s. f. (
Chim.; în sintagma)
Policlorură de vinil = clorură de polivinil. – Din
fr. polychlorure.policlorură (Dicționar de neologisme, 1986)POLICLORÚRĂ s.f. Policlorură de vinil = clorură de polivinil. [< fr.
polychlorure].
policlorură (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLICLORÚRĂ s. f. ~ de vinil = produs macromolecular prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit în electrotehnică, în construcții etc.; clorură de polivinil. (< fr.
polychlorure)
policlorură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!policlorúră (-li-clo-) s. f.,
g.-d. art. policlorúrii; pl. policroruri