polichet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLICHÉT, polichete, s. n. (La
pl.) Clasă de viermi inelați caracterizați prin parapode bine dezvoltate, prevăzute cu un număr mare de pori, și care se târăsc pe fundul apelor marine sau se afundă în mâl și nisip; (și la
sg.) vierme inelat care face parte din această clasă. [
Var.:
polichétă s. f.] – Din
lat. polychaeta, fr. polychètes.polichet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polichét s. m./s. n.,
pl. polichéți/polichéte