pogonaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POGONÁȘ, pogonașe, s. n. Diminutiv al lui
pogon. –
Pogon +
suf. -aș.pogonaș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pogonáș,
pogonáșe și
pogonáși, s.n. și m. (reg.; înv.)
1. (s.n.) pogon, iugăraș.
2. (s.m.) lucrător agricol cu pogonul (mai ales la vie); pogonar.
pogonaș (Dicționaru limbii românești, 1939)pogonáș m. Care lucrează la pogoanele de vie (ca să fie scutit de bir):
diaconĭ pogonașĭ ce lucrează viile sfinteĭ mitropoliĭ de la Piteștĭ (Furtună, Preoțimea, 1915).
pogonaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pogonáș s. n.,
pl. pogonáșe