podăriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODĂRÍȚĂ, podărițe, s. f. (Rar) Femeie care conduce un pod umblător. –
Podar +
suf. -iță.podăriță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)podăríță, podăríțe, s.f. (înv.)
1. podăreasă, soția podarului.
2. femeie care avea în pază un pod sau care conducea un pod umblător.
podăriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podăríță (rar)
s. f.,
g.-d. art. podăríței; pl. podăríțe