poduț - explicat in DEX

poduț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PODÚȚ¹, poduți, s. m. (Iht.) Scobar. – Din magh. paduc.

poduț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PODÚȚ², poduțuri, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uț.

poduț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
podúț (podúți), s. m. – Pește de rîu (Chondrostoma nasus). Mag. paduc (Gáldi, Dict., 152; cf. Cihac, II, 271).

poduț (Dicționaru limbii românești, 1939)
podúț m. (ung. paduc [citit poduț] d. rus. podúst, pol. podusta). Trans. Scobaĭ.

poduț (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
podúț, -uri, s.n. – Podeț. – Din pod (< sl. podǔ) + -uț.

poduț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
podúț¹ (pește) s. m., pl. podúți

poduț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
podúț² (podeț) (rar) s. n., pl. podúțuri

poduț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
poduț m. Buc. scobar. [Ung. PADUC, citește poduț (din rus. PODUSTŬ)].