podrum (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)podrúm (-muri), s. n. – (
Trans.) Bodegă, cramă. –
Var. podrom. Sl. podromŭ (Tiktin), din
ngr. πουδρούμι (Miklosich,
Fremdw., 118).
podrum (Dicționaru limbii românești, 1939)podrúm n., pl.
urĭ (sîrb.
podrum, becĭ, vsl.
podrumŭ, d. ngr.
podrúmi, budrúmi, care vine d. vgr.
῾ypodromé și
῾ypódromos, loc de scăpare, d.
῾ypó, dedesupt [!], și
drómos, drum; turc.
Budrum, numele orașuluĭ Aliccarnas).
Serbia, Ban. Hațeg. Becĭ, pivniță.