podușcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODÚȘCĂ, poduște, s. f. (
Înv.) Canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigații. –
Pod +
suf. -ușcă.podușcă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)podúșcă1,
podúști, s.f. (înv. și reg.)
1. canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigații; șanț cu apă pentru irigații.
2. galerie subterană, tunel.
3. pod mic, podeț peste un râu.
podușcă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)podúșcă2,
podúști, s.f. (reg.)
1. bară sau șină de fier folosită ca sprijin la osia carului sau a căruței, pentru a-i mări rezistența.
2. bucea care căptușește capetele osiei roții carului sau a căruței, spre a feri osia de uzură.
3. lemn scurt folosit la transportul buștenilor.
podușcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podúșcă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. podúștii; pl. podúști