podbal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODBÁL s. m. v. podbeal.podbal (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)podbál (podbeál), podbéli, s.m. (reg.)
1. plantă mică erbacee, din frunzele căreia se face infuzie contra tusei și cataplasme.
2. brustur.
3. păpădie.
4. năvalnic.
5. nufăr.
6. smirdar.
7. pătlagină.
podbal (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PODBÁL (‹
bg.)
s. m. Mică plantă medicinală erbacee din familia compozitelor, cu rizom cărnos și flori galbene, răspândită în Europa și Asia (
Tussilago farfara). Din frunzele tinere se prepară ciorbe și supe. Frunzele și florile au proprietăți diuretice, emoliente și colagoge.