podagră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODÁGRĂ, podagre, s. f. Gută localizată la membrele inferioare, afectând îndeosebi degetul mare al piciorului. – Din
ngr. podághra.podagră (Dicționar de neologisme, 1986)PODÁGRĂ s.f. Gută a picioarelor. [< fr.
podagre, cf. gr.
pous – picior,
agra – acces].
podagră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)podágră (podágre), s. f. – Gută. –
Var. înv. podagrie, podalghie. Ngr. ποδάγρα (Murnu 46),
var. din
gr. ποδαλγία. –
Der. podăgrios, adj. (bolnav de gută).
Sec. XVII,
înv. După Rosetti,
Studii ling., 29, ar fi împrumut din
pol. podagra.podagră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podágră (-da-gră) s. f.,
g.-d. art. podágreipodagră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)podagră f. gută de picioare.