pocnitoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POCNITOÁRE, pocnitori, s. f. 1. Nume dat unor jucării de copii care pocnesc când sunt atinse sau mișcate.
2. Șfichi (la bici).
3. (
Bot.) Plesnitoare. –
Pocni +
suf. -toare.pocnitoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pocnitoare, pocnitori s. f. 1. prostituată.
2. nimfomană.
3. femeie de moravuri ușoare.
4. marfă de calitate proastă, marfă contrafăcută.
pocnitoare (Dicționaru limbii românești, 1939)pocnitoáre f., pl.
orĭ. Plesnitoare, artificiŭ care conține o substanță explozivă și care pocnește cînd îĭ daĭ foc, ca
tracatrucile.pocnitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pocnitoáre s. f.,
g.-d. art. pocnitórii; pl. pocnitóri