pocnit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) POCNÍT,pocnituri, s. n. (Pop.) Faptul de a pocni. [Var.: pocănít s. n.] – V. pocni.
pocnit POCNÍT, -Ă,pocniți, -te, adj. v. POCNI. – [DEX '98]
pocnit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pocnít s. n.