poceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POCEÁLĂ, poceli, s. f. 1. Urâțenie fizică, sluțenie. ◊
Expr. (
Arg.)
A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l).
2. (
Pop.) Boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele);
spec. epilepsie. –
Poci +
suf. -eală.poceală (Dicționaru limbii românești, 1939)poceálă f. Acțiunea de a poci. Starea ființeĭ saŭ lucruluĭ pocit (uricĭune).
poceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poceálă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. pocélii; pl. pocéli