pocher (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÓCHER, pochere, s. n. Numele unui joc de cărți în care fiecare jucător dispune de cinci cărți cu care poate să câștige dacă are combinația cea mai bună sau dacă reușește să-i convingă pe adversari de acest lucru. – Din
fr.,
engl. poker.pocher (Dicționar de neologisme, 1986)PÓCHER s.n. Joc de cărți. [Pl.
-re, -ruri. / cf. engl., fr.
poker].
pocher (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÓCHER s. n. joc de cărți, în care fiecare jucător dispune de cinci cărți cu care poate să câștige în diferite combinații. (< ngr., fr.
poker, germ.
Poker)
pocher (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pócher / póker [
e pron.
ă] s. n., pl.
póchere / pókerepocher (Dicționaru limbii românești, 1939)*pócher n., pl.
e (fr. [d. engl.]
poker). Un joc de cărțĭ de origine americană.