pluti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUTÍ, plutesc, vb. IV.
Intranz. 1. (Despre corpuri) A se menține la suprafața unui lichid prin cufundare parțială în volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafața unui lichid. ♦ (Despre mâncăruri) A fi înecat în grăsime sau sos.
2. (Despre păsări, insecte etc.) A se menține sau a se mișca lin în aer sau într-un fluid fără intervenția unei acțiuni din exterior. ◊
Expr. A pluti în aer =
a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția;
b) (despre o afirmație, o situație etc.) a nu se sprijini pe realitate. ♦ (Despre corpuri cerești; adesea
fig.) A se mișca pe bolta cerească. ♦ (Despre sunete și mirosuri) A străbate prin aer, a se împrăștia, a se răspândi.
3. (Adesea
fig.) A se menține sau a se mișca lin într-un spațiu sau într-un mediu real sau imaginar. ♦
Fig. A dăinui, a stărui, a predomina. – Din
plută1.pluti (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plutí (plutésc, plutít), vb. –
1. A se menține deasupra unui lichid, a înota, a sta la suprafață. –
2. A zbura în vînt. –
Mr. mplătescu, plătire. Sl. pluti, plovą (Miklosich,
Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 267),
cf. sb.,
cr. plutati, ceh. plouti. –
Der. plută, s. f. (stratul exterior, elastic al unor specii de stejar, varietate de plop, Populus pyramidalis; plutitor, flotor; bucățică de material plutitor legată de sfoara undiței; ambarcație ușoară; varietate de nufăr, Nymphaea alba, Nuphar luteum), deverbal, sau din
sl. pluti „plută” (Cihac, II, 267; Conev 82),
cf. bg. pluta, sb.,
cr. plutva, ceh. plt., rus. plot; plutaș, adj. (care plutește;
Mold., nehotărît, indecis);
plutaș, s. m. (producător sau conducător de plute);
plutășie, s. f. (îndeletnicirea de plutaș);
plutări, vb. (a merge cu pluta pe apă, a transporta ceva cu pluta);
plutărit, s. n. (transport cu pluta);
pluteț (
var. plutelnic),
adj. (
înv., navigabil);
plutică, s. f. (plantă acvatică, Villarsia nymphoides);
plutitor, adj. (care plutește);
plutitoare, s. f. (rourică, Glyceria fluitans);
plutniță, s. f. (nufăr alb, Nymphaea alba).
pluti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plutí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. plutésc, imperf. 3
sg. pluteá; conj. prez. 3
să pluteáscăplutì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plutì v.
1. a fi purtat pe un lichid, a înnota pe apă:
pluta plutește pe apă; 2. a plana:
o pasăre plutește cu aripi ostenite. EM.; fig.
o tainică armonie plutește printre valuri AL. [V.
plută 4].