plusvaloare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUSVALOÁRE s. f. Valoare nou creată de către muncitorii salariați în procesul de producție peste echivalentul valorii forței lor de muncă și însușită gratuit de către patroni. ◊
Plusvaloare absolută = formă a plusvalorii obținută prin prelungirea zilei de muncă peste timpul de muncă necesar sau prin intensificarea muncii.
Plusvaloare relativă = formă a plusvalorii care rezultă prin reducerea timpului de muncă necesar și mărirea corespunzătoare a timpului de supramuncă în urma creșterii productivității muncii. –
Plus1- +
valoare (după
fr. plus-value).plusvaloare (Dicționar de neologisme, 1986)PLUSVALOÁRE s.f. (
Ec.) Valoare pe care munca muncitorului salariat o creează peste valoarea forței sale de muncă. [Pl.
-ori, gen.
-orii. / după fr.
plus-value].
plusvaloare (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLUSVALOÁRE s. f. 1. profit constituit din diferența între valoarea bunurilor produse și ansamblul salariilor și al amortizării. 2. excedent al încasărilor față de cheltuieli; beneficiu. (după fr.
plus-value)
plusvaloare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plusvaloáre s. f.,
g.-d. art. plusvalórii