pluralitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLURALITÁTE, pluralități, s. f. 1. Număr, cantitate mare (de ființe, de lucruri etc.), mulțime; multiplicitate, diversitate.
2. Numărul cel mai mare, partea cea mai mare a membrilor unei colectivități; majoritate. – Din
lat. pluralitas, -atis, fr. pluralité.pluralitate (Dicționar de neologisme, 1986)PLURALITÁTE s.f. Multiplicitate, diversitate, număr mare. [Cf. fr.
pluralité, lat.
pluralitas].
pluralitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLURALITÁTE s. f. număr, cantitate mare; multiplicitate, pluritate, diversitate. (< fr.
pluralité, lat.
pluralitas)
pluralitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*pluralitáte f. (lat.
plurálitas, -átis). Cel maĭ mare număr:
ales cu pluralitatea voturilor. Starea de a fi în maĭ multe unitățĭ:
pluralitatea lumilor.pluralitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pluralitáte s. f.,
g.-d. art. pluralitắții; pl. pluralitắțipluralitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pluralitate f. mare număr, mai mulți.