pluraletantum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLURALE TANTUM adj. (Despre un nume) Care are numai formă de plural. –
Loc. lat.pluraletantum (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLURÁLE TÁNTUM adj. (despre un substantiv) folosit numai la plural, defectiv de singular. (< lat.
plurale tantum)
pluraletantum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plurále tántum (
lat.)
loc. adj. (substantiv ~), pl. plurália tántum (-li-a) (substantive ~)