pluguț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUGÚȚ, pluguțe, s. n. Plugușor (
1). –
Plug +
suf. -uț.pluguț (Dicționaru limbii românești, 1939)plugúț n., pl.
e. Plug mic.
pluguț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plugúț (
reg.)
s. n.,
pl. plugúțe