ploton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLOTÓN s. n. v. pluton1.ploton (Dicționar de neologisme, 1986)PLOTÓN s.n. v.
pluton1.
ploton (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plotón (plotoáne), s. n. – Subunitate militară. –
Var. pluton. Fr. peloton, parțial prin intermediul
pol. ploton (Cihac, II, 267),
cf. it. plotone, sp. pelotón.ploton (Dicționaru limbii românești, 1939)plotón n., pl
oane (fr.
peloton, d.
pelote, ghem).
Arm. A patra parte dintr´o companie saŭ escadron. – Pop.
pluton (pol.
pluton, ploton, rus.
plutóng).