plop (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plop (plópi), s. m. – Arbore înalt cu ramuri subțiri (îndreptate în sus). –
Mr. plop, plup. Lat. pōpŭlus, prin intermediul unei
var. pop. *plōppus (Diez, I, 323; Pușcariu 1341; Candrea-Dens., 1412; REW 6655),
cf. alb. pljep (Philippide, II, 651),
it. chioppo (Battisti, II, 907),
cat. clop, sp. chopo, port. choupo (Garcia de Diego,
RFE, IV, 205),
cf. v. fr. peuple ›
peuplier. –
Der. plopiște, s. f. (pădure de plopi);
plopar, s. m. (insectă, Saperda carcharias);
plopiș, s. n. (pădure de plopi).