plombà - explicat in DEX

plomba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLOMBÁ, plombez, vb. I. Tranz. 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă. 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. – Din fr. plomber.

plomba (Dicționar de neologisme, 1986)
PLOMBÁ vb. I. tr. 1. A trata și a astupa cu o plombă un dinte sau o măsea cariată. 2. A construi un imobil între alte două construcții în care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. [< fr. plomber].

plomba (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PLOMBÁ vb. tr. 1. a umple cu un material oarecare o cavitate patologică. 2. a construi un imobil între alte două construcții. 3. a astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. (< fr. plomber)

plomba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
plombá (a ~) vb., ind. prez. 3 plombeáză

plombà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
plombà v. a astupa cu plombă un dinte găunos spre a-l conserva.