plombaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLOMBÁJ, plombaje, s. n. Plombare. – Din
fr. plombage.plombaj (Dicționar de neologisme, 1986)PLOMBÁJ s.n. Plombare. ♦ Umplere a unei cavități patologice cu o substanță solidă, inalterabilă. [< fr.
plombage].
plombaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLOMBÁJ s. n. plombare. (< fr.
plombage)
plombaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plombáj s. n.,
pl. plombáje