plombare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLOMBÁRE, plombări, s. f. Acțiunea de
a plomba și rezultatul ei; plombaj. ◊
Plombare osoasă = umplere a unei cavități osoase cu material organic sau anorganic. –
V. plomba.plombare (Dicționar de neologisme, 1986)PLOMBÁRE s.f. Acțiunea de a plomba și rezultatul ei; plombaj. [<
plomba].
plombare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plombáre s. f.,
g.-d. art. plombắrii; pl. plombắri