plinire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLINÍRE, pliniri, s. f. (
Înv.) Acțiunea de
a (se) plini; îndeplinire, realizare. –
V. plini.plinire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pliníre (
înv.,
reg.)
s. f.,
g.-d. art. plinírii