plini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLINÍ, plinesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Înv. și
reg.) A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) îndeplini. –
V. plin.plini (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pliní (a ~) (
înv.,
reg.)
vb.,
ind. prez. 1 sg și 3
pl. plinésc, imperf. 3
sg. plineá; conj. prez. 3
să plineáscăplinì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plinì v. (poetic) a împlini:
al doilea an plinește PANN; fig.
după ce își plinesc ursita solie NEGR.