plimbăreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLIMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, plimbăreți, -e, adj. Căruia îi place să se plimbe (mult), să umble (fără rost), să hoinărească. –
Plimba +
suf. -ăreț.plimbăreț (Dicționar de argou al limbii române, 2007)plimbăreț, plimbăreți s. m. (intl.) 1. delincvent care își schimbă încontinuu locul unde operează.
2. vagabond.
plimbăreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plimbăréț adj. m.,
pl. plimbăréți; f. plimbăreáță, pl. plimbăréțe