plesnitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLESNITÚRĂ, plesnituri, s. f. Faptul de a plesni; lovire, izbire; zgomot produs de anumite lovituri. ♦ Crăpătură, fisură. [
Var.:
pleznitúră s. f.] –
Plesni +
suf. -tură.plesnitură (Dicționaru limbii românești, 1939)plesnitúră f., pl.
ĭ. Huĭet produs pin [!] plesnire:
se auzeaŭ plesniturile bicelor.plesnitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plesnitúră s. f.,
g.-d. art. plesnitúrii; pl. plesnitúriplesnitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plesnitură f. plesnet repetat.