plasture (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÁSTURE, plasturi, s. m. Bucățică de pânză pe care s-a întins o pastă medicinală densă și lipicioasă, care se aplică pe o rană pentru a o feri de infecție sau cu care se fixează un pansament; emplastru. ♦ (
Pop.) Cataplasmă. [
Var.:
plástur s. m.] – Din
ngr. blástri, lat. plastrum, germ. Pflaster, rus. plastîr'.plasture (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plásture s. m.,
pl. plásturi