plastron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLASTRÓN, plastroane, s. n. 1. Partea din față apretată (detașabilă) a unei cămăși bărbătești. ♦ Partea din față (detașabilă) a unei bluze, rochii etc., care constituie o garnitură.
2. Un fel de cravată lată care acoperă pieptul.
3. Bucată de piele groasă, căptușită, care protejează pieptul la jucătorii de scrimă. – Din
fr. plastron.plastron (Dicționar de neologisme, 1986)PLASTRÓN s.n. 1. Apărătoare din piele căptușită, care protejează pieptul la scrimă. ♦ Partea din față a unei platoșe; pieptar.
2. Partea din față (apretată) care acoperă pieptul la o cămașă bărbătească.
3. (
Med.) Regiune dură la palpare. [Pl.
-oane. / < fr.
plastron].
plastron (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLASTRÓN s. n. 1. apărătoare din piele, căptușită, care protejează pieptul la scrimă. ◊ partea din față a unei platoșe. 2. partea din față (apretată) care acoperă pieptul la o cămașă bărbătească. 3. partea ventrală a carapacei broaștelor țestoase. 4. (med.) regiune dură la palpare. (< fr.
plastron)
plastron (Dicționaru limbii românești, 1939)*plastrón n., pl.
oane (fr.
plastron, d. it.
piastrone, din aceĭașĭ răd. cu
emplastru și
piastru). Peptar [!] de metal la o platoșă saŭ de stofă la o haĭnă. Cravată lată care acopere [!] peptu [!].
plastron (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plastrón s. n.,
pl. plastroáneplastron (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plastron n.
1. partea de dinainte la o platoșă sau cămașă;
2. bucată de piele căptușită cu care s’acopere pieptul la scrimă.