plastă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÁSTĂ, plaste, s. f. (
Reg.) Claie de fân. – Din
bg.,
scr. plast.plastă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)plástă1,
pláste, s.f. (reg.)
1. claie de fân, căpiță de fân, de cereale.
2. fiecare dintre bețele dinăuntrul unui stup de nuiele, de papură, care servesc la susținerea fagurilor.
plastă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)plástă2, s.f. (reg.) arătare, fantomă, nălucă.
plastă (Dicționaru limbii românești, 1939)plástă f., pl.
e (sîrb.
plast, stog; bg.
plast, strat [de fîn, de pămînt]).
Olt. Stog.
plastă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plástă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. plástei; pl. pláste