planton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANTÓN, plantoane, s. n. Serviciu de pază în interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare, executat de ostași neînarmați. ♦ Ostaș care execută un schimb în serviciul de pază de mai sus;
p. gener. orice persoană care face de pază într-un loc. ◊
Loc. adv. De planton = de pază, de strajă. – Din
fr. planton.planton (Dicționar de neologisme, 1986)PLANTÓN s.n. Soldat în serviciu de pază și supraveghere la poarta unei cazărmi, într-un dormitor etc.; serviciul pe care îl îndeplinește acest soldat. [< fr.
planton].
planton (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLANTÓN s. n. serviciu de pază a armamentului și materialelor unei subunități, într-un dormitor etc., executat de ostași neînarmați. ◊ ostaș care execută acest serviciu. (< fr.
planton)
planton (Dicționaru limbii românești, 1939)*plantón n., pl.
oane (fr.
planton, d.
planter, a planta, a pune de pază). Soldat de serviciŭ pe lîngă un superior saŭ o autoritate militară:
doŭă plantoane eraŭ la ușă. Serviciu făcut de acest soldat:
a fi de planton. V.
santinelă.planton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plantón s. n.,
pl. plantoáneplanton (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)planton m. soldat de serviciu în cazarmă pe lângă un ofițer superior.