planeză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANÉZĂ, planeze, s. f. Interfluviu înclinat cu contur triunghiular delimitat de văi înguste, format pe pantele conurilor vulcanice. – Din
fr. planèze.planeză (Dicționar de neologisme, 1986)PLANÉZĂ s.f. (
Geol.) Platou de bazalt, triunghiular, situat între două văi înguste și adânci de pe povârnișurile conurilor vulcanice. [< fr.
planèze].
planeză (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLANÉZĂ s. f. platou de bazalt, triunghiular, între două văi înguste și adânci de pe povârnișurile conurilor vulcanice. (< fr.
planèze)
planeză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)planéză s. f.,
g.-d. art. planézei; pl. planéze