pițărău (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pițărắu,
pițărắi, s.m. (reg.)
1. obiceiul de a umbla cu colindul de Crăciun; colind.
2. colac, covrig, colindeț, pițărel (dat colindătorilor).
3. băț de colindător.
4. (pop.) colindător.
pițărău (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PIȚĂRẮU, pițărăi, s. m. (
Reg.)
1. Copil care umblă cu colindul în ajunul crăciunului; colindător.
2. Colac, cozonac sau covrig care se dă colindătorilor; colindeț.
3. Băț de colindător făcut dintr-o creangă de alun, descojită și înflorată. –
Comp. magh. pityergö.pițărăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)pițărắŭ, V.
pizărăŭ.