pișicherlâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIȘICHERLẤC, pișicherlâcuri, s. n. (Rar) Șiretenie, șmecherie, șarlatanie. – Din
tc. pișekârlık.pișicherlâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pișicherlấc (rar)
s. n.,
pl. pișicherlấcuripișicherlâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pișicherlâc n. șiretlic:
trag lumea pe sfoară cu pișicherlâcuri. [Turc. PIȘEKIARLIK].