pișcăcios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIȘCĂCIÓS, -OÁSĂ, pișcăcioși, -oase, adj. (Despre mâncăruri și băuturi) Care pișcă (
5), care înțeapă la limbă; iute, picant. –
Pișca +
suf. -ăcios.pișcăcios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pișcăciós (
fam.)
adj. m.,
pl. pișcăcióși; f. pișcăcioásă, pl. pișcăcioáse