pișcot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIȘCÓT, pișcoturi, s. n. Produs de patiserie obținut prin coacerea unui aluat moale și pufos făcut din făină, ouă și zahăr, având de obicei o formă alungită, subțiată la mijloc și îngroșată la capete. – Din
magh. piskóta.pișcot (Dicționaru limbii românești, 1939)pișcót, V.
biscot.pișcot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pișcót s. n.,
pl. pișcóturipișcot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pișcot n. bucățică de aluat frământat cu ouă și zahăr și coaptă bine. [It. BISCOTTO, printr’un intermediar maghiar].