pitici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITICÍ, piticesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (Rar) A (se) micșora, a (se) închirci. – Din
pitic2.pitici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piticí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. piticésc, imperf. 3
sg. piticeá; conj. prez. 3
să piticeáscă